23 Aprilie – Ziua bibliotecarului

            Puţină lume ştie de această zi, şi  cred că acum este un bun prilej să vorbim despre bibliotecari. Cine sunt bibliotecarii şi ce fac ei,  toată lumea ştie, dar că se mai gândeşte cineva  la bibliotecari e greu de crezut.

           In noua  Lege a educaţiei , care produce atâta  zarvă naţională , aproape că nu se vorbeşte de bibliotecari, deşi, potrivit Statutului cadrelor didactice, bibliotecarii din învăţământ sunt cadre didactice auxiliare. E un lucru de-a dreptul jenant în secolul informaţiei , complet diferit de ceea ce se gândeşte şi se face în Uniunea Europeană ai căror membri spunem că suntem. In această lege nu se vorbeşte nici de biblioteci, deşi ele sunt parte integrantă a procesului de învăţământ.

         Niciodată în istoria milenară a învăţământului cartea şi  biblioteca nu au fost separate de procesul de instruire şi educare din şcoală. De ce? cine a gândit aşa? Nu ştim. Ştim însă că am înaintat numeroase propuneri pe care, din păcate, nimeni nu le-a luat în serios.

        In aceste vremuri de  restrişte, bibliotecarii sunt ei mai mulţumiţi decât alţii ? Dimpotrivă,  suferă şi ei alături de toată societatea românească prin diminuarea drastică a salariului ca urmare a pierderii  sporurilor care mai reuşeau cât de cât să le facă  viaţa suportabilă, şi prin dispariţia atâtor posturi, cu precădere din rândul bibliotecarilor şcolari şi publici, ca urmare a neîndeplinirea normelor. Nu am greşit, în biblioteci, există încă norme , norme de cititori, norme de volume citite şi neîmplinirea acestor norme conduce la suprimarea posturilor .Poate să pară ciudat că în secolul XXI, există încă la noi  asemenea norme în biblioteci.

         Dar n-ar trebui să ne mire nimic într-o ţară în care cartea şi cultura , sunt marginalizate, în care nu există niciun program guvernamental serios pentru promovarea cărţii şi a bibliotecilor .

         Câtă lume s-a sesizat, de exemplu, că bibliotecile  şcolare nu au primit nici un ban pentru achiziţia de cărţi în anul 2009.

           O bibliotecă fără bibliotecari este ca o casă nelocuită, spunea Iorga la începutul secolului al XX-lea. Bibliotecarul este cel care dă viaţă cărţilor – le face cunoscut conţinutul cititorilor, le oferă spre lectură în bibliotecă sau le împrumută acasă. Or, în multe locuri, bibliotecarul nu este ce ar trebui să fie, nu în totalitate din vina lui, ci adesea  din vina autorităţilor care au neglijat complet această profesie şi ,de ce nu, a salariului mizer pe care îl primeşte...

      Dacă din Antichitate până în pragul epocii moderne, bibliotecar însemna  savant, astăzi lucrurile sunt privite cu totul  altfel. Cel mai adesea el este considerat un simplu funcţionar care ia cartea din raft şi o dă cititorului şi care nu ştie nimic sau aproape nimic despre conţinutul acesteia. Este aceasta o prejudecată?

       Ca în orice meserie e necesar să cunoşti şi aici cum să lucrezi cu cartea şi mai ales cu cititorul, iar acest lucru a devenit imperios odată cu extinderea fenomenului de informatizare a bibliotecilor.

               Mai e nevoie de bibliotecari, se întrebă unii „mai inteligenţi” în condiţiile în care  pe un singur CD-ROM pot fi stocate până la jumătate de milion de pagini de carte.  Ei  nu ştiu că astăzi specialiştii sunt în unanimitate de acord că publicaţia în format pe hârtie este de neînlocuit în ciuda expansiunii documentelor electronice, şi că biblioteca viitorului este biblioteca hibridă cu publicaţii pe hârtie şi publicaţii electronice.

         Munca de bibliotecar! Adevărul e că oamenii nu ştiu  şi nici nu-i interesează ce se ascunde în spatele acestei activităţi, de la selecţie si  achiziţie până la aşezarea publicaţiilor în rafturi. Ei nu ştiu că pentru a ajunge la momentul în care cartea este oferită spre lectură, în bibliotecă, sau acasă, au loc o serie de operaţii complexe de natură intelectuală care presupun cultură şi pricepere profesională. Iar astăzi lucrurile au devenit tot mai complicate. Din îndelungata noastră experienţa ştim că pentru a ajunge un bun bibliotecar ai nevoie de cel puţin de 7-8 ani. Introducerea informatizării în biblioteci, invazia bazelor de date documentare al căror număr este din ce în ce mai important în biblioteci sunt doar doua exemple în sprijinul ideii că e nevoie de bibliotecari şi care trebuie să fie bine pregătiţi profesional. Din mânuitori de cărţi ei au ajuns mânuitori de informaţii, ceea ce nu e deloc simplu. Asistăm la naşterea unui  nou concept, acela de mediator care se va defini mai exact în anii următori. La rândul lor bibliotecile se transformă puţin câte puţin din biblioteci pasive în biblioteci mediatoare între masa de informaţii şi cititori.

      Lumea bibliotecilor se află într-un dinamism fără precedent. Masificarea lecturii a pus biblioteca în rolul de agent al învăţării şi socializării.  Bibliotecarul se află astăzi în poziţia de agent de schimb şi lider în gestionarea informaţiei. El nu doar dă cartea cititorului , el devine pe zi ce trece educatorul lui, cel care îl învaţă cum să utilizeze mai eficient resursele informaţionale ale bibliotecii, care se află acum pe suporturi tot mai sofisticate.

          Marile biblioteci universitare ale lumii achiziţionează astăzi reviste pe suport electronic în proporţie de 80% din totalul achiziţiilor de publicaţii  seriale. Cum să exploatezi aceste resurse, cum să cauţi informaţia de care ai nevoie, cum să deschizi „cifrul” pentru a pătrunde în ele ? sunt probleme pe care numai bibliotecarul le poate rezolva. El este cel care trebuie să-i iniţieze pe cititori în tehnica de  regăsire a informaţiei şi documentelor. Din filolog la origine, a devenit specialist în stocarea, regăsirea şi diseminarea informaţiilor. Mai este el astăzi „şoarece de bibliotecă”, trăind  ascuns  printre rafturile prăfuite, speriat de lume şi de el însuşi ? -  poveşti spulberate de epoca informaţiei, epoca digitală sau epoca cunoaşterii cum este denumită societatea actuală.

         Si mai este încă ceva, bibliotecarul contemporan încearcă să răspundă cât poate el mai bine unuia din principiile biblioteconomice enunţate de celebrul matematician şi bibliolog indian, S.R. Ranghanathan în 1931, „economisiţi timpul cititorului ”, mai actual ca oricând. Oamenii epocii noastre sunt grăbiţi, nu au niciodată timp, răbdare şi pricepere să caute in  imensitatea surselor documentare sosite  in   biblioteci pe diferite canale informaţiile care îi interesează. Ei au nevoie de cineva care să-i ajute în această treabă, economisindu-le timpul. Or, această persoană nu poate fi  nimeni altul decât bibliotecarul.

                Utilizarea eficientă a resurselor informaţionale este indiscutabil un element al progresului. Şi acest fapt nu poate şi nu trebuie ignorat. Dacă odinioară se spunea ,,time is money”, astăzi spunem ,,information is money”. Cel care are mai multă informaţie deţine şi puterea. Din nefericire,  la noi cererea de informaţii este încă redusă. Această stare de fapt ,  nu va mai dăinui multă vreme, România va trebui să intre şi ea cu adevărat  în circuitul mondial de informaţii.

           Aşadar, toate acestea se învârt în jurul bibliotecarului contemporan deţinător al tehnicilor celor mai avansate de acces la informaţii.

       Şi să privim lucrurile şi altfel : prin faptul că sprijină accesul la informaţie, prin înlăturarea barierelor de tot felul, bibliotecarul nu a devenit unul din apărătorii dreptului la informaţie, care face parte  din drepturile fundamentale ale omului?

    Din păcate, profesia de bibliotecar continuă să rămână una marginalizată. Tinerii nu par să fie atraşi în România de această profesie, cum se întâmplă  în alte ţări, în ciuda faptului că bibliotecarii se află, prin activităţile desfăşurate, în chiar centrul societăţii informaţionale.         
      Din când în când revistele culturale, în lipsă de alte subiecte, se ocupă şi de biblioteci. Din păcate, de cele mai multe ori sunt invitaţi să scrie oameni de cultură din afara bibliotecilor şi nu din interiorul lor, care sunt foarte „siguri” de ce este o bibliotecă sau ce ar trebui să fie, care este misiunea bibliotecarului, vin cu sfaturi, enunţă teorii, şi devin astfel credibili  influenţând opinia publică.

      In schimb bibliotecarii adevăraţi sunt  oameni modeşti, care stau la locul lor şi nu vorbesc prea mult în public, doar în cercul lor, adesea cu sfială şi măsură.

          Se spune adesea  că omul creează profesia. Cred că bibliotecarii,ar trebui să stăruie mai mult în ridicarea profesiei lor la nivelul celorlalte profesii intelectuale, să fie arhitecţii propriei lor meserii şi să ştie să se bată pentru afirmarea acesteia.

    Ce aş putea dori pentru această profesie? Aş dori ca guvernanţii să-şi întoarcă faţa şi spre bibliotecari, aceşti trudnici slujitori ai cărţii şi informaţiei şi  să le acorde locul care li se cuvine într-o societate care totuşi se slujeşte încă de cărţi şi biblioteci. Aş dori, de asemenea, ca toţi cei care iubesc cartea şi biblioteca să vadă în bibliotecar un om cu ştiinţă de carte, în sensul propriu al termenului, care, în comparaţie cu oameni de alte profesii, deţine mai   multe informaţii decât aceştia, informaţii de  care societatea noastră are atâta nevoie.

      Cu ocazia Zilei bibliotecarului, urez tuturor colegilor mei de breaslă, din biblioteci naţionale, universitare, specializate, şcolare şi publice succese profesionale şi multă sănătate.